Maine plec spre Sahara, iar emotiile sunt din ce in ce mai puternice.

Azi am fost intrebata la ce ma voi gandi in timpul alergarii de pe 27.
La oameni.
La toti oamenii cu care mi-am intersectat drumul anul acesta.
La toti oamenii dragi, carora le voi multumi cu toata inima.
La toti copiii luptatori pe care i-am cunoscut in sectia de terapie intensiva, a caror privire ma invata ce e cu adevarat important in viata.
La toate mamele cu care am vorbit despre alaptare si care sper ca anul viitor sa imi spuna ca isi alapteaza in continuare copiii.
La omul din mine, cum poate fi el un suflet mai bun anul viitor.

Ziua a inceput cu soare. Intai l-am desenat pe tortul baietelului meu, apoi l-am salutat de la antrenament, iar acum ma bucur de el cand imi fotografiez mini bagajul de alergare.

Iti multumesc ca imi esti alaturi si te invit sa ne urmaresti si sa ne ajuti cu o donatie aici.
Avem treaba!